thripper's blog

5Oct/090

Dorinţa de a munci

În statele nesocialiste sau în care socialismul nu funcţionează motivaţia primară a muncii este supravieţuirea. Dacă nu munceşti nu-ţi poţi satiface nevoile primare ( hrană, adăpost ... etc )

Considerând nevoile primare satisfăcute, ce ne motivează şi de ce avem nevoie să muncim bine ?
Avem nevoie de o educaţie de calitate, de un job care, daca nu e o pasiune, cel putin să ni se pară interesant, o dorinţă de a "avansa", de a mai urca o treaptă în ierarhia meserieri noastre şi de mediul capabil să absoarbă progresul nostru. Avem nevoie de recunoaşterea meriterlor şi de o oarecare capacitate de autoapreciere.
Educaţia
Educaţia nu e punctul forte al României, fie din cauza dinozaurilor care ar trebui să plece din universităţi dar nu vor şi nu pot fi forţaţi, fie din cauza politicienilor care nu reprezintă decât interesele pensionarilor şi ale bugetarilor, fie din cauza părinţilor care nu-şi educă plozii corect ( aici ma refer la promovarea unor valori de baza) , fie din cauza presei care preamăreşte tembelismul şi smecheria, pe care le prezintă ca realizări demne de luat în seamă, fie din cauza tinerilor care sunt leneşi, sau care nu văd nici o perspectivă care să merite să-şi bată capul cu educaţia.
La noi, educaţia nu e o investiţie. E o chestie (aparent) gratuită deci fără valoare.
La un moment dat, tânărul care a trecut prin şcoala descrisă mai sus se loveşte de realitate. Trebuie să facă ceva, să-şi ia un job. Acolo îşi dă seama ca nu are cunoştiinţe practice, dar are capacitatea de a acumula şi a se dezvolta în ciuda bazei şubrede de care dispune.
Tânărul nostru avansează şi promovează până într-un punct. Ar fi foarte frumos ca limita asta să coincidă cu nivelul de confort dorit de "omul muncii" sau măcar cu capacitatea lui intelectuală. Nu e aşa. Unii aleg să plece, alţii se resemneză, alţii se revoltă mut.
Mediul social
Competiţia duce la dezvoltare, a individului, a companiilor, a societăţii. Un mediu necompetitiv nu va produce niciodată calitate deoarece nu există dorinţa de "mai mult"
Cu excepţia corporaţiilor, unde lucrurile depind strict de politica de outsourcing a companiilor, mediul privat din România nu e competitiv, nu vrea să fie competitiv şi nu ştie să fie competitiv.
Mediul privat este strict clientelar, supraevaluat, imoral iar funcţionarea lui este de tip cartel.
Dacă în statele dezvoltate atunci când contractezi un credit pentru a urma o şcoală poţi estima cu o precizie destul de bună cât timp îţi va lua să-ţi plăteşti şcoala odată ce vei începe să-ţi practici meseria, absolventul român nu ştie daca va avea bani de pâine şi chirie.
România nu e previzibilă, politic, social sau economic. E un joc de noroc la care se mai şi trişează.
Vrem să ştim de ce o arde românul la lucru. Poate că pe lângă lene ( care-i şi ea, comună ) românului ii e greu să vadă o direcţie clara, o ţintă realizabilă, un viitor sensibil mai bun care poate fi obţinut prin muncă. Cum poate să aibă o direcţie omul educat superficial, într-o societate care promovează ideea că nu există "glorie" în moralitate, într-un mediu de afaceri care e interesat strict de profituri imense în termen scurt şi sub orice forma şi care apreciază performanţa ( pe care nu o încurajează şi nu o susţine) doar de ochii lumii ?
Textul ăsta nu se vrea o scuză pentru leneşi, incompetenţi cronici şi hoţi. Textul asta vrea să sublinieze că nu e posibil ca majoritatea să se fi născut cu faţa la prăpastie.
Sursa foto.