thripper's blog

5Oct/090

Dorinţa de a munci

În statele nesocialiste sau în care socialismul nu funcţionează motivaţia primară a muncii este supravieţuirea. Dacă nu munceşti nu-ţi poţi satiface nevoile primare ( hrană, adăpost ... etc )

Considerând nevoile primare satisfăcute, ce ne motivează şi de ce avem nevoie să muncim bine ?
Avem nevoie de o educaţie de calitate, de un job care, daca nu e o pasiune, cel putin să ni se pară interesant, o dorinţă de a "avansa", de a mai urca o treaptă în ierarhia meserieri noastre şi de mediul capabil să absoarbă progresul nostru. Avem nevoie de recunoaşterea meriterlor şi de o oarecare capacitate de autoapreciere.
Educaţia
Educaţia nu e punctul forte al României, fie din cauza dinozaurilor care ar trebui să plece din universităţi dar nu vor şi nu pot fi forţaţi, fie din cauza politicienilor care nu reprezintă decât interesele pensionarilor şi ale bugetarilor, fie din cauza părinţilor care nu-şi educă plozii corect ( aici ma refer la promovarea unor valori de baza) , fie din cauza presei care preamăreşte tembelismul şi smecheria, pe care le prezintă ca realizări demne de luat în seamă, fie din cauza tinerilor care sunt leneşi, sau care nu văd nici o perspectivă care să merite să-şi bată capul cu educaţia.
La noi, educaţia nu e o investiţie. E o chestie (aparent) gratuită deci fără valoare.
La un moment dat, tânărul care a trecut prin şcoala descrisă mai sus se loveşte de realitate. Trebuie să facă ceva, să-şi ia un job. Acolo îşi dă seama ca nu are cunoştiinţe practice, dar are capacitatea de a acumula şi a se dezvolta în ciuda bazei şubrede de care dispune.
Tânărul nostru avansează şi promovează până într-un punct. Ar fi foarte frumos ca limita asta să coincidă cu nivelul de confort dorit de "omul muncii" sau măcar cu capacitatea lui intelectuală. Nu e aşa. Unii aleg să plece, alţii se resemneză, alţii se revoltă mut.
Mediul social
Competiţia duce la dezvoltare, a individului, a companiilor, a societăţii. Un mediu necompetitiv nu va produce niciodată calitate deoarece nu există dorinţa de "mai mult"
Cu excepţia corporaţiilor, unde lucrurile depind strict de politica de outsourcing a companiilor, mediul privat din România nu e competitiv, nu vrea să fie competitiv şi nu ştie să fie competitiv.
Mediul privat este strict clientelar, supraevaluat, imoral iar funcţionarea lui este de tip cartel.
Dacă în statele dezvoltate atunci când contractezi un credit pentru a urma o şcoală poţi estima cu o precizie destul de bună cât timp îţi va lua să-ţi plăteşti şcoala odată ce vei începe să-ţi practici meseria, absolventul român nu ştie daca va avea bani de pâine şi chirie.
România nu e previzibilă, politic, social sau economic. E un joc de noroc la care se mai şi trişează.
Vrem să ştim de ce o arde românul la lucru. Poate că pe lângă lene ( care-i şi ea, comună ) românului ii e greu să vadă o direcţie clara, o ţintă realizabilă, un viitor sensibil mai bun care poate fi obţinut prin muncă. Cum poate să aibă o direcţie omul educat superficial, într-o societate care promovează ideea că nu există "glorie" în moralitate, într-un mediu de afaceri care e interesat strict de profituri imense în termen scurt şi sub orice forma şi care apreciază performanţa ( pe care nu o încurajează şi nu o susţine) doar de ochii lumii ?
Textul ăsta nu se vrea o scuză pentru leneşi, incompetenţi cronici şi hoţi. Textul asta vrea să sublinieze că nu e posibil ca majoritatea să se fi născut cu faţa la prăpastie.
Sursa foto.
17Sep/090

A patra putere în stat

Despre presă se spune că este a patra putere în stat. Ideea s-a desprins din credinţa conform căreia presa este gardianul civil al democraţiei dispus oricând să demaşte abuzurile puterii.

În România lucrurile stau puţin diferit. Presa este a 4-a putere în stat nu pentru că este un ghimpe în coasta torţionarilor dreptăţii ci pentru ca dezinformează fără nici o remuşcare.

A trecut mult timp de când am citit intr-un cotidian de circulaţie naţională un articol imparţial despre politică. Ziarele gândesc pentru cititor iar relatarea, ca formă jurnalistică, a dispărut in favoarea unor zvârcoliri jalnice a unor "jurnalişti" a căror părere, mereu "corectă" dar niciodată imparţială păstrează cititorul într-o mahmureală continuă.

Cel mai deştept lucru pe care l-au făcut politicienii, prin intermediul "presei" a fost desensibilizarea populaţiei care a ajuns să privescă politica cu un sictir nejustificat ţinând cont ca sunt afectaţi direct de politic.

Stilul prinde la batrâni si la needucaţi, oameni pentru care informarea vine "de la vecinu" sau "de la televizor", oameni care-şi pun cu convingere soarta în mâinile unor oameni ieftini vânduţi populaţiei pe bani mulţi.

Ar trebui să cred că brusc, toţi cei de la Cotidinaul s-au îmbolnăvit de egocentrism şi şi-au descoperit sursa problemelor în Băsescu ?

Am să cumpăr, la orice preţ, un ziar ( online sau offline ) care are tupeul să prezinte fapte. La ora actuală majoritatea publicaţiilor prezintă evenimetele prin prisma unor ( din ce în ce mai multe ) nulităţi. Sunteţi subiectivi, obositori,nocivi şi în goana voastră pentru audienţă, indecenţi ( atât din punct de vedere al exprimării cât şi al scopurilor voastre).

Titluri de genul : "Cosmeticianul Boc a tras din pensulă lefurile bugetarilor. Textul real al Legii salarizării unitare sună puţin altfel" sunt jenante,indecente.

Dragi jurnalişti, indirect, le încălcaţi oamenilor dreptul la opinie. Pentru România, sunteţi lupul pus paznic la oi.
Din păcate, sunt puţini acei ce vor să schimbe ceva iar din acei puţini sunt şi mai puţini cei care au resursele necesare.

Filed under: Uncategorized No Comments
25May/091

Intrebare

Cu referire la acest film, făcut pe baza unor presupuse afirmaţii ale lui Albert Einstein.

Există sau mai bine spus, poate exista bine fără Dumnezeu ?

Filed under: Uncategorized 1 Comment
15Dec/080

Despre valori

Inarmat cu un dictionar, online ca-n secolul 21, am pornit in cautarea definitiei valorii.

Dexonline da nu mai putin de 5 definitii ale cuvantului, majoritatea definind valoarea ca unitate de masura pentru apreciere.

APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina preţul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A preţui pe cineva sau ceva (pentru calităţile sale); a apreţui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a] – Din fr. apprécier.

Aprecierea se poate spune ca este procedeul de a determina pretul, valoarea unui obiect,lucru, om .. etc. Cum se face aprecierea ? Dupa un sistem de valori.

Pentru ca un sistem de valori sa fie consistent el trebuie sa satisfaca proprietatea de tranzitivitate, proprietate care poate fi verificata prin aplicarea lui unui set de propozitii adevarate logic. Daca dupa aplicarea regulilor sistemului de valori propozitiile raman adevarate atunci sistemul de valori considerat este consistent.

Necesitatea unui sistem de valori consistent este evidenta el, sistemul de valori, reprezentand un etalon care servit procedeului de apreciere ne ajuta sa determinam valoarea unui subiect. Asa cum consistenta sistemului da valoare prin apreciere inconsistenta lui duce automat la nelegitimitatea aprecierii si implicit imposibilitatea de a determina valoarea.

Despre sistemele de valori se mai spune ca sunt create pe considerente etice si pot fi personale sau comune ( care apartin unui grup de oameni, unei societati )

Poate un om avea un sistem de valori consistent ? Cel mai probabil nu.
Motivare :
Diferentele intre oameni sunt clare, avem zicale, proverbe care ne spun asta ( One man's trash is another's gold. )

Suntem cate putin din tot ceea ce am intalnit, ne schimbam in fiecare zi, fiecare clipa pe care o traim ne face sa ne schimbam putin ... putin cate putin pana cand putem spune cu capul jos, plini de rusine si inconsistenti ca One man's gold can becone the same man's trash. Nu-i nimic, ridicam capetele si spunem cu mandrie ca sistemele noastre de valori s-au schimbat, ca suntem mai buni, ne-am innoit, am renascut.

Daca societatea este compusa din indivizi care se schimba in fiecare zi, care isi modifica bazele etice ale actiunilor lor atunci cum ramane cu totul aderat la un sistem comun construit pe o baza instabila ? Ceva trebuie sa ramana constant sau cel putin sa se modifice greu, suficient de greu incat sa prezinte o baza solida, masurabila cu un rezultat cert pentru o perioada de timp. Am institutionalizat bazele comune ale individului si le promovam sub diferite forme din care ce-a mai veche poate fi considerata religia, conservatoarea religie.

Individul este similar particulei lui Heisenberg, inevitabil supus principiului incertitudinii, in continuua miscare fara a putea determina simultan directia si viteza miscarii.

Sunt mic. Suntem mari.

Filed under: Uncategorized No Comments
12Jul/071

Tagged

Ok, for the fun of it :

ia cartea pe care o ai la îndemnă, deschide-o la pagina 111 şi scrie primul paragraf.

"Relativitatea generalizată prezice că obiectele grele in mişcare determină emisia de unde gravitationale, unde ale curburii spaţiului care se deplasează cu viteza luminii."

O scurtă istorie a timpului - Stephen W. Hawking

Bine ca am imprumutat cartea lui Henry Miller.

Filed under: Uncategorized 1 Comment